În Oraşul Vechi din Ierusalim, o echipă de arheologi a descoperit urme ale unei grădini antice sub Biserica Sfântului Mormânt, unul dintre cele mai sfinte lăcaşuri ale creştinătăţii. Descoperirea, care pare să ofere o legătură directă cu relatările din Evanghelie, a stârnit entuziasm în rândul cercetătorilor și al credincioșilor deopotrivă, notează Times of Israel.
Specialiştii au ajuns la concluzia că, în urmă cu aproximativ două mii de ani, pe terenul unde se află astăzi Biserica Sfântului Mormânt creşteau măslini şi viţă-de-vie. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan scrie că „au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape” (Ioan 19, 40-42). Prezenţa măslinilor şi a viţei-de-vie a fost confirmată prin analize arheobotanice şi de polen efectuate pe probe prelevate din săpăturile de sub pardoseala bazilicii antice. Deşi datarea cu radiocarbon nu a fost încă efectuată, se pare că straturile aparţin epocii precreştine.
Francesca Romana Stasolla, profesoară de arheologie la Universitatea din Roma și conducătoare a echipei de cercetare încă din 2022, a subliniat importanța acestei descoperiri: „Ştim că zona făcea parte din oraş pe vremea împăratului Adrian, când romanii au construit Aelia Capitolina. Cu toate acestea, pe vremea lui Iisus, oraşul nu se întindea până aici”.
Prima biserică din acest loc a fost construită în secolul al 4-lea, în timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare, în urma săpăturilor efectuate prin grija Sfintei sale mame, Elena. Complexul a fost incendiat de perşi, în secolul al 6-lea, şi apoi atacat de califul fatimid Al-Hakim, în 1009. Prima restaurare semnificativă, efectuată sub conducerea cruciaţilor, în secolul al 12-lea, oferă clădirilor aspectul actual. „Biserica stă pe o carieră, ceea ce nu ne surprinde, pentru că o mare parte din Oraşul Vechi al Ierusalimului se află pe piatră. Cariera era deja activă în epoca fierului. În timpul săpăturilor, am găsit ceramică, lămpi şi alte obiecte cotidiene care datează din acea perioadă”, a spus prof. Stasolla pentru Times of Israel.
Pe măsură ce a încetat exploatarea carierei, o parte din zonă a fost folosită pentru agricultură. „S-au ridicat ziduri joase din piatră, iar spaţiul dintre ele a fost umplut cu pământ. Descoperirile arheobotanice au fost deosebit de interesante pentru noi, în lumina a ceea ce este menţionat în Evanghelia după Ioan, ale cărei informaţii sunt considerate a fi fost scrise sau culese de cineva familiarizat cu Ierusalimul acelor vremuri. Evanghelia menţionează o zonă verde între Golgota şi mormânt, şi am identificat aceste câmpuri cultivate”. În vremea Mântuitorului, fosta carieră era folosită şi ca loc de îngropare, cu mai multe morminte săpate în stâncă, la fel ca în alte zone ale Ierusalimului: „Trebuie să ne imaginăm că, pe măsură ce cariera a fost abandonată progresiv, mormintele au fost sculptate la diferite niveluri. Zona, aşadar, a cunoscut mai multe înmormântări în acea perioadă. Împăratul Constantin a ales locul unde a fost descoperit mormântul în care fusese îngropat Iisus şi a săpat în jur zona care corespunde actualei rotonde, izolându-l de celelalte morminte”. Tradiţia cunoaşte mai multe morminte în cadrul complexului Sfântului Mormânt, unul dintre ele atribuit chiar Sfântului Iosif din Arimateea, cel care I-a dăruit Domnului locul său de înmormântare gol.
În 2019, cele trei comunităţi religioase care administrează complexul Sfântului Mormânt – Patriarhia Ortodoxă, Custodia Romano-Catolică a Ţării Sfinte şi Patriarhia Armeană din Ierusalim – au fost de acord cu lucrările de renovare semnificativă a pardoselei ce datează în mare parte din secolul al 19-lea. Întrucât se apropie sărbătoarea Învierii Domnului, zona nu poate fi încă decopertată, pentru a fi accesibilă pelerinilor.
